Jurnal de război

Decoratii razboi

Sublocotenent Doboş Grigore
Regimentul 2 – Care de luptă
Bratislava, Slovacia
JURNAL INTIM

25 martie 1945
Împlinesc 24 de ani. La ora 14.00 primim ordin să ne deplasăm din Demandice spre front.
Prima însemnare
Noaptea, la ora 12, suntem bombardaţi de artileria inamică.
Bomba cade la 30 m. de maşina în care eram cu comandantul regimentului, comandantul brigăzii şi dl. Căpitan Mauru.
Carele încep să treacă Hronul, un râu nu prea mare.
Dorm cu Locotenentul Ogescu într-un tranşeu, dar frigul ne scoală şi ne plimbăm pe câmp.
Un rus ne încălzeşte cu câte o cană cu vin.
Dimineaţa ne apucă plimbându-ne.

26 martie 1945 (luni)
Regimentul primeşte ordin să atace sectorul cuprins între satele Dol-Beşa(1) şi Dol Pial(1) (Ung.).

Batalionul I Maior Cociu atacă satul Dol ca prim obiectiv.
Batalionul II atacă satul Beşa ca prim obiectiv.
Pierderi: Batalionul I un subofiţer 3 trupă, 5 răniţi.
Batalionul II Căpitan Răuţă pierde pe cei mai buni ofiţeri ai regimentului.
1. Locotenent Giorgi Ioan, lovit în plin.
2. Locotenentul Negrescu Virgil care e rănit (ambele picioare fracturate) evacuat la un spital de campanie, dar din cauza hemoragiei îşi dă viaţa, probabil cu gândul la scumpi lui.
3. Locotenent Manceanu Viorel moare pe când îşi pilota carul (intrase într-un şanţ anti-car) lovit de gloanţele nemiloase ale unei mitraliere.
4. Locotenent Roşescu Gheorghe este lovit pe când eşea la creastă cu carul, de un proectil anti-car şi arde de viu.
Alţi 4 ostaşi mor alături de comandantul lor.
Ziua de 26 martie 1945 a fost o zi grea, durerea pierderii celor mai buni ofiţeri se putea citi pe feţele tuturor.
Fiecare se abţinea dar lacrimile porneau şiroiu. Au început toţi să-şi amintească de micile intimităţi şi de viaţa celor pierduţi, dar amintirile sunt zadarnice când nu e cel despre care îţi aduci aminte.
Au fost înmormântaţi într-un cimitir din satul Baica.
Fie-le ţărâna uşoară şi veşnica pomenire.
Nu ştiu cum va primi vestea pierderii Locotenentului Negoescu Virgil, comandantul meu, Popescu Victor-Gheboeni şi Diculescu Alex-Manga, cei cu care Locotenentul Negoescu s-a retras din Basarabia.

27 martie 1945
Ne deplasăm la Dol Pial unde rămânem până după amiază.
Apoi ne deplasăm la Tegla(2) în Melek.
Noaptea am dormit (vorba vine) cu Mircea Lăzăroiu şi maior Ghiţescu într-o şiră cu pae. Dimineaţa ne trezim cu câteva proectile de artilerie cari cad în faţa noastră.

28 martie
Trecem peste un pod la Martinova. Stăm până după amiază când ne deplasăm la Gor Sileş(3). Aici dăm de vin. Pentru prima oară mâncăm mai bine şi bem destul.

29 martie
Trecem Nitra pe la Şurami(4) şi ne oprim la Branci(5).
La Dol Pial (1) atacă Batalionul II. Carul Sublocotenentului Dumitrescu arde lovit de un proectil anti-car iar el scapă ca prin minune.

30 martie
Ne deplasăm la Pania(6) unde dăm de vin foarte mult.
Plecăm a doua zi.

31 martie
Mergem la păduricea de lângă Mladigai(7) unde se instalează comandamentul.
Pe la prânz, comandantul regimentului, Colonelul Zătreanu, împreună cu divizia 141 rusă ocupă satul Ireg(8) cu două S.P.V., fără să ştie că în sat sunt nemţi.
Peste câteva minute se deslănţue un baraj de artilerie inamic foarte puternic din care Colonelul Zătreanu scapă nevătămat.

1 aprilie 1945
Se dau lupte pentru cucerirea înălţimilor din regiunea Bratislavei.
Carele Batalionului I luptă foarte bine încât nemţii sunt forţaţi să se retragă peste noapte.
Este, cred, unică în istoria carelor, lupta aceasta dusă cu un inamic care domina din punct de vedere strategic şi topografic.

2 aprilieÎnsemnare
Ne îndreptăm către Bratislava cu direcţia Pania(9).
De dimineaţă am băut cam mult şi întrucât am mers cu dl. Colonel în maşină, am dormit până la intrarea în Pania.
Aici stăm una zi.
Pe la ora 22 au venit câteva avioane de noapte, aşa numitul de noi „Moş Costică”, care a lăsat câteva ouă, dar noi am scăpat nevătămaţi.

3 aprilie 1945
Cade Bratislava, capitala Slovaciei.
Spre seară sunt trimis de comanda regimentului să recunosc dacă oraşul e cucerit în întregime.
Plec cu un S.P.V. pe la ora 17.
La intrarea în oraş întâlnim 3 baricade pe şosea şi un şanţ anti-car.
Oraşul fumegă în anumite cartiere. Totul este devastat. Din case, care mai de care, ese cu trofee.
Mi-am luat atunci câteva paste de dinţi dintr-o farmacie.

4 aprilie 1945
Ne deplasăm către Morava pentru a trece peste podul de vase.
Batalionul I încearcă să treacă podul dar este bombardat de aviaţie.

5 aprilie 1945
Trecem Morava pe un pod de vase. Noaptea am dormit într-un tunel adăpost, de lângă râu.

6 aprilie 1945
Cantonăm într-un sat din Austria. Aci întâlnim pe drum circa 20 partizani omorâţi… Ruşi.

7 aprilie 1945
Ne îndreptăm către poziţie. Ziua ne hărţuieşte aviaţia care încearcă zadarnic să distrugă coloanele în marş.

8 aprilie 1945
Ne găsim la ora 5 a.m. în marginea unei păduri de lângă satul Hohenruppersdorf. Batalionul I se grupează pentru atac.
La ora 8.30 începe pregătirea atacului. Trage artileria şi începe să cânte Catiuşa.
Carele ajung până în marginea satului. Aci sunt oprite de un foc violent dela inamic. Rămân în poziţie defensivă peste noapte.

9 aprilie
Încercări de contraatac inamic respinse.

10 aprilie
Inamicul masează trupe autoblindate şi tancuri.

11 aprilie
Batalionul începe atacul satului Hohenruppersdorf.
Inamicul opune rezistenţă dârză, contraatacând cu tancuri din toate direcţiile.
Carele noastre, deşi ocupaseră în întregime satul, sunt nevoite să se retragă.

12 aprilie
Inamicul caută să respingă, de pe noua poziţie a Batalionului, carele noastre, prin contraatacuri numeroase. Însă vitejia tanchiştilor noştri îi dă peste cap. Sublocotenetul Radu Constantinescu este un adevărat erou, prin felul cum scapă din greaua situaţie de încercuire.

13 aprilie
În zori carele sunt primite cu foc anti-car din toate părţile.
Artileria începe să tragă pe poziţie. Aviaţia inamică, mai furioasă ca oricând, începe să bombardeze şi să mitralieze.
Zi foarte grea pentru toţi. Panica intră în infanterie, care se retrage în debandadă.
Totuşi carele încep lupta singure. Atacă satul direct cu 3 care iar restul le manevrează prin dreapta de flanc. Manevra reuşeşte şi satul este ocupat. Inamicul se retrage spre Şric(10).
Batalionul rămâne în marginea de NW a satului Hohenruppersdorf pentru regrupare.
Pierderi: 10 dispăruţi, 5 care avariate luate de inamic, Sublocotenentul Ivan Horia mort, lovit în cap de un proiectil anti-car.
Câţiva ostaşi răniţi.

14 aprilie
Regimentul, în urma cererii domnului Colonel, trece în refacere, rămânând numai una companie mixtă compusă din carele ce au mai rămas, sub comanda Căpitanului Duceac Arcodie.

15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 aprilie
Se constitueşte compania şi se grupează în regiunea Nexing.
Apoi se deplasează către oraşul Mistelbach. Rămân translator la această companie.
În Mistelbach găsesc circa 30 români C.F.R.-işti luaţi de nemţi în retragere. Majoritatea sunt cunoscuţi pentru că sunt din Adjud, unde am copilărit.
Le fac rost de un camion, de acord cu comandantul Companiei si-i expediem la Bratislava pentru că acolo este C.F. şi posibilitatea de a pleca în ţară e mai mare.

25 aprilie
Compania întărită cu care R 35 (2 la număr, comandate de Sublocotenentul Dumitrescu) se deplasează către graniţa Ceho-Slovaciei, pentru a trece din nou Morava în Cehia.

26 aprilie
Noaptea la 4.00 se trece râul iar în zori începe atacul. Toată ziua carele au fost ţintuite de nişte tigre nemţeşti şi spre seară se incendiază un T.4.

27 aprilie 1945
În dimineaţa acestei zile, pe la ora 10, un contraatac serios inamic respinge infanteria şi produce o panică de nedescris.
Totuşi carele rămân la datorie şi spre amiază contraatacul este respins.
După amiază am fost prins într-un baraj de artilerie şi am scăpat fugind cu motocicleta.
Pînă pe seară nici o acţiune.
Carele primesc ordin să rămână pe poziţie urmând ca a doua zi în zori să atace din nou. Oraşul Brno este ocupat de ruşi de eri, 26 aprilie.
Şoseaua pe care atacăm este aceia ce duce la Brno.

28 aprilie 1945
Batalionul rămâne pe poziţie în defensivă. Inamicul bombardează către ora 15 satul Muşov(11) în care mă aflu. O bombă cade la circa 50 m. de mine şi la 8 m. de un car T4 care se repara. Nu a fost nici un rănit întrucât bomba a căzut pe o casă şi a făcut explozie pe acoperiş. La ora 15 (14 ora României) ascult radio Bucureşti.
Aflu că Mussolini a fost capturat de partizani.

29-30-31 aprilie 1945
Rămânem în apărare la cota 222. Schimburi de focuri de artilerie violente pe timpul nopţii.

1-2-3 mai 1945
De 1 mai am făcut-o lată cu Ruşii la Brigada de tancuri.
Pe 2 mai am băut în grajdul nostru cu Mişu Dumitrescu care s-a îmbătat ca un porc cu spirt.
Pe ziua de 3 mai un contraatac inamic produce o oarecare panică dar este respins.

4-5 mai
Pregătiri intense pentru atac.
Se cară întruna în sectorul nostru armament greu şi artilerie. Catiuşa ca niciodată a invadat satul. Sunt peste 200 maşini.

6 mai
Ziua 1-a de Paşti. Am plecat la regiment şi am luat din ordinul Brigăzii 5 A.B. cu care am plecat pe poziţie.

În dimineaţa zilei de 7 mai
La ora 5.30 ne scoală un sunet foarte puternic. Începuse pregătirea artileriei şi a Catiuşelor.
Dacă cineva ar avea o imaginaţie cât de bogată nu poate descrie în cuvinte haosul care s-a produs în acele 2 ore.
Comparaţia cea mai nimerită ar fi următoarea.
Ploaia cred că trimite stropi pe pământ destul de deşi dar proiectilele în sectorul nostru cădeau şi mai des.

7 mai
În observatorul artileriei înaintate am asistat la desfăşurarea panoramică a luptei.
Au picat câteva proiectile lângă mine şi Mircea.
S-au cucerit 7 sate în acea zi. Carele noastre, ca prin minune, au scăpat neatinse.
Locotenentul Vlădoianu a primit botezul focului în ziua când soarele nu se mai vedea de fum.

Ultima însemnare8 mai
Inamicul se retrage în debandadă. Suntem în continuă urmărire.
Am înaintat atunci 70 km. până în oraşul Znaim(12).
Noaptea am dormit foarte confortabil la nişte cehi. Trecusem în Cehia.

9 mai
La ora 6 mă scoală ordonanţa şi-mi spune: „Domnule Sublocotenent s-a făcut pace”. Am eşit afară şi ostaşii mei m-au luat cu asalt. Au început să mă ridice pe braţe şi să mă sărute.
S-a făcut un chef cum se face atunci când ai scăpat de grija şi de frica clipei ce va veni.

-%-

Ne deplasăm tot în urmărire spre Telci(13) întrucât bande de S.S. mai rezistă în păduri.

Va urma

Fără dată
M. St. M. comunică:
La vest de Morava trupele române au cucerit 30 de localităţi.
Moscova a sărbătorit prin salve de tun joncţiunea istorică a trupelor ruso-anglo-americane.
Coresp. Reuters comunică că armata rusă a intrat în centrul Berlinului. Sunt la 200 m. de Ministerul de Interne.
Aliaţii au trecut râurile Els(14) şi Leda.
Aliaţii se apropie de Munchen.
Au fost luaţi 3 generali prizonieri aliaţi.
Tancuri aliate au atins frontiera Elveţiei.
Ocupat Vicenţa(15).
Himler comunică aliaţilor că Hitler este pe moarte.
Roberto Farinacci a fost executat.

-%-

_________________________________________________________________
(1) Este vorba de „satele” Besa si Dolny Pial din Slovacia. Nu ştiu ce înseamnă Ung., probabil nu Ungaria, aşa cum am crezut iniţial.
(2) Tehla
(3) Nu am reuşit să-mi dau seama despre ce oraş / sat este vorba.
(4) Surany
(5) Branc
(6) Pana
(7) Mlady Haj
(8) Jarok
(9) Nu cred că este vorba despre acelaşi oraş / sat de la punctul (6) deoarece acesta este în direcţia opusă Bratislavei.
(10) Schrick
(11) Na Muslove
(12) Znajmo
(13) Telc
(14) Ems
(15) Vicenza

35 de gânduri despre &8222;Jurnal de război&8221;

  1. asa cum remarca cineva putin mai inainte, panglicile celor 2 decoratii sunt inversate…pune-le te rog corect pentru ca ma zgarie pe lentila! 🙂
    cea albastru cu alb trebuie sa fie la coroana romaniei. felicitari pentru postare! daca ai mai avea si poze…ar fi MINUNAT!

  2. Buna ziua!
    Bunicul dvs. a fost comandantul plutonului de circulatie al Regimentului 2 CL in campania din Cehoslovacia si Austria. Este de laudat efortul pe care l-ati depus in a transcrie insemnarile lui.
    Sunt unul din admisitratorii sitului http://www.worldwar2.ro, unde avem si o sectiune dedicata amintirilor/jurnalelor veteranilor romani. Cu accordul dvs. as dori sa includem aceste memorii pe situl nostru (si sa le traducem si in lb. engleza) astfel incat sa fie accesibile mai multor persoane interesate de acest subiect. Va rog sa ma contactati, daca sunteti de accord.

    Va multumesc.

  3. felicitari pentru initiativa de a posta memoriile acestea.
    acestea sunt toate memoriile din jurnal sau mai sunt si alte pagini referitoare la zilele sale de razboi?
    daca da, astept cu nerabdare sa la postezi 🙂

  4. Super….f miscator…eu citesc f multe carti de razboi…gandestete ca bunicul tau a fost un mare erou pentru tara….fii mandra…Traiasca Romania si mai ales cei care au luptat pentru ea!

  5. Sunt însemnări de mare importanţă. Dispun şi eu de jurnalul de front al tatălui meu- Grigore Pupăză. Cuprinde perioada 15 martie 1940-24 decembrie 1942. A fost publicat în două volume: File de jurnal şi Jurnal de front- Sevastopol.( 410 pagini). Dacă prezintă interes, pot fi contactat la tel 0723365870. Cu toate gândurile bune.

  6. Foarte interesant. Ai niste piese de valoare. O singura problema exista. La cele 2 decoratii panglicile sunt puse gresit, Medalia eliberarea de sub jugul fascist are panglica de la Coroana Romaniei si invers. Daca chiar vrei sa arate frumos schimba panglicile ca totul sa fie la locul lui.

  7. spune-ne ceva de viata bunciului tau, cati ani avea atunci , cat a mai trait dupa , jurnalul cum a ajuns la tine, daca a pomenit ceva referitor la ce ar vrea sa se intample cu el…

  8. Vă mulţumesc tuturor pentru mesaje. Aceste însemnări reprezintă, din nefericire, întregul jurnal. Dacă pe parcurs voi mai descoperi câte ceva, fiţi siguri că voi continua această tradiţie. Sper ca în zilele următoare să am şi câteva comentarii din partea mamei mele, cu mai multe informaţii legate de bunicul meu. Cât de curând vreau să public şi o fotografie a bunicului meu.

    @vismajor – ultima însemnare, cea în care se pomeneşte de moartea lui Hitler, nu are dată. Am găsit-o undeva spre sfârşitul jurnalului, printre informaţii şi adrese. Aşa că nu pot spune cu siguranţă dacă a fost scrisă înainte sau după 9 mai 1945.

    @princessita – aşteptăm cu interes însemnările dlui. Grigore Pupăză.

  9. sa inteleg ca nici pe 9 mai cand s-a incheiat razboiul ai nostri nu aflasera de moartea lui hitler de pe 30…ce chestie ….

  10. felicitari ca il detii inca si ii recunosti valoare.Sa ai grija de el si sa-l incredintezi copiilor tai cu aceeasi responsabilitate.Bunicul tau traieste prin aceste randuri…

  11. Ruxx,
    m-ai lasat fara replica…
    Nici cand proiectul Capsulei era doar o idee nu cred ca am visat sa primeasca o asemenea „contributie”. Tie multumiri pentru ca ai incredintat ceva atat de personal iar eroilor nostri o clipa de reculegere in memoria lor.

    Adrian Cristea

  12. Citind aceste randuri nu pot decat sa ma inclin si sa pastrez un moment de reculegere pentru cei care au luptat si au infruntat nu frigul, foametea si ororile razboiului. Un moment de tacere pentru eroii neamului pe care am uitat sa ii pretuim. Iti multumesc pentru ca mi-ai dat posibilitatea de a citi aceste randuri. Respect!!

  13. Da … ff tare … incredibil!!! Aproape ca am ramas fara cuvinte … asta pt ca nu am avut habar d existenta acestui jurnal … ai mare grija de el

  14. Ruxx, un gest absolut superb din nenumarate puncte de vedere publicarea randurilor de mai sus… Eu iti multumesc pentru oportunitatea de a citi aceste randuri…

Lasă un comentariu