Ce-am făcut în ultimii… 5 ani…

Da, e o completare la „M-am săturat…„. Şi sunt inspirată de acelaşi post…

Normal, nu am dezvăluiri senzaţionale de făcut, nu am cine ştie ce funcţii importante… Dar sunt conştientă că, dacă îmi dau demisia las firma asta cam în pom, pentru vreo lună-două… Poate chiar mai mult…

Ca să-mi aduc aminte ce făceam în 2001… :O o să-mi consult CV-ul… 😀

Aha… În 2001 lucram într-o mică firmă de chimicale pentru industria textilă… Ei nu aveau nevoie de mine, de cunoştinţele mele… Dar pentru că ne cunoşteam… 😀 Deci ăsta a fost un job pe pile… E, asta e, nu-s nici prima şi nici ultima… 😛 Oricum, pentru salariul ce-l primeam (vreo… 2.500.000)… oamenii au început să cam aibă pretenţii… Vroiau un site… Bani în plus n-au vrut să dea, aşa că m-am răzbunat în stilul propriu… Le-am făcut un site cu cele mai frumoase culori ale curcubeului… 😀 Şi… le-a plăcut… O dădusem în bară cu răzbunarea mea… Mai bine îl făceam în alb şi negru, poate aşa aveam ceva şanse de răzbunare…

Am plecat în cele din urmă de-acolo… Şi am ajuns aici, unde lucrez şi acum, într-o companie multinaţională, care promitea mult mai multe satisfacţii, un salariu dublu faţă de ce avusesem înainte…

Adevărul e că am învăţat multe lucruri aici… Şi am avut ceva realizări… Surprinzător, eşecuri nu… 😉 M-am şi perfecţionat… Dar cam de 1 an de zile… m-am plafonat… Fac acelaşi lucru în fiecare zi, aceleaşi rapoarte, aceleaşi prezentări… Nu mai învăţ nimic nou… Şi… m-am plictisit… Cred că deja îmi lucesc ochii de bucurie când vine cineva şi vrea un altfel de raport… Vreau competiţie, vreau provocare, vreau ceva nou… De-asta vreau să plec…

Şi mai vreau să plec… pentru că directorul e român… Şi e un român cu idei învechite pentru care contează hârtia… Hârtia tipărită, pe care o poţi ţine în mână, o poţi îndosaria, o poţi plimba prin şapte mii de birouri… De altfel… hârtia, ştampila, doaserele de încopciat şi bibliorafturile sunt încă sfânte în România…

Mi-am adus aminte de unde am plecat… 😀 Firma la care lucram în 2001 importa chimicalele din SUA… Atunci am văzut şi eu, pentru prima oară, o factură din altă ţară… Şi am rămas marcată… Nu avea ştampilă… 😀

Şi, da, mai vreau să plec şi din cauza celor enumerate în.. „M-am săturat…„. Nu am încă certitudinea că ce am enumerat eu acolo nu se întâmplă tot din cauza faptului că directorul e român, cu idei fixe şi comuniste, care nu are nici cele mai mici noţiuni de management… 😦

Şi-acum chiar m-am întristat… Nu ştiu de ce… Pentru că am continuat să sper? Pentru că ar fi trebuit să plec acum vreo 6 luni când am realizat că nu se mai întâmplă… „nimic nou pe frontul de vest”? E, îmi trece… repede… Tristeţea… nu ideea de a-mi căuta un job nou, plin de provocări…

P.S.: Postaţi un comentariu dacă aveţi vreo ofertă… 😛