Trei momente de slăbiciune

Cum mă aflu în blogroll-ul lui Kro$$fire, cum nu sunt o persoană care să dea înapoi, cum am nişte prieteni care trebuie impulsionaţi să mai scrie câte ceva, am acceptat tag-ul şi sunt gata să vă împărtăşesc trei momente de slăbiciune din viaţa mea.

1. Perioada 2003 – 2006 a fost un lung lanţ de slăbiciuni. N-ar fi trebuit să cedez aşa uşor şi ar fi trebuit să-mi dau demisia mai demult şi să las în urmă acel loc de muncă despre care am scris atâta aici pe blog. Dar, poate, până la urmă toate se întâmplă cu un anumit scop. Poate, dacă aş fi plecat de-acolo acum 1 an, să zic, nu aş mai fi avut parte de şansa care mi se oferă la actualul loc de muncă. Who knows?

2. Am mai avut eu un moment de slăbiciune cam naşpa… şi cam jenant, dacă stau să mă gândesc bine… prin… (mamă… cât timp a trecut de-atunci!!!) 1994 să fi fost… În primul an de facultate… Plângeam ca proasta (în văzul lumii) după un coleg de facultate… Şi în mai puţin de un an l-am uitat definitiv pentru că l-am găsit pe Cip… 😀 Aşa suntem noi fetele… Sensibile şi… uituce… 😛 Şi am o scuză, că eram mică şi visătoare…

3. Şi ar mai fi momentul de slăbiciune despre care am scris aici. Acum nu sunt sigură că a fost un moment de slăbiciune sau… altceva, nu ştiu ce… Concertul acela a atins ceva în mine şi m-a făcut să mă comport total ciudat şi surprinzător. Şi mai credem că pe noi ne cunoaştem cel mai bine.

Şi poate că mai sunt multe alte momente de slăbiciune în viaţa mea, unele dintre ele chiar înfăţişate aici pe blog… Căutaţi-le şi puneţi link-urile la comentarii… 😀

Şi acum… Ani şi Iovanov, la muncă!!! Aţi intrat într-o perioadă de linişte şi chiar nu-mi place asta! Şi… pe cine să mai taguiesc? Pe Eduard, cel mai proaspăt tătic din blogosfera românească, dacă nu mă înşel… 🙂