Something or… some things…

Despre munca, Despre muzică, Despre orice altceva

Sunt lucruri care mă ţin ocupată… În fiecare zi… Poate sunt scuze sau poate nu… Până şi post-ul ăsta poate îl scriu în grabă, dar voi nu aveţi de unde să ştiţi… Am două posturi care încă „zac” în Drafts. Şi azi vreau să scriu… Chiar vreau să scriu despre oameni care ştiu să-ţi dea aripi, care ştiu să te aprecieze… Despre concerte care au loc acolo unde nici nu te gândeşti (Spice Club, mâine, ora 21.30, AG Weinberger…🙂 ) – blogerii ştiu de ce…😛 Despre relaţii care trec peste toate obstacolele, despre mine, despre Cip… Cel mai mult aş vrea să scriu despre Cip, despre oamenii care crezi că-ţi sunt prieteni sau amici, despre oamenii cărora crezi că le pasă, dar atunci când rămâi singur… Mâine chiar aş vrea să le dedic tuturor „prietenilor” melodia „With a little help from my friends”… Şi adevăraţii prieteni vor şti că nu e pentru ei…

E naşpa, foarte naşpa, să constaţi că oamenii pe care, la o adică, ai crezut că te poţi baza să te sprijine, îţi întorc spatele şi te uită, la greu… Pentru cei ca mine, obişnuiţi să se sprijine şi să se bazeze doar pe ei… e mai uşor… E mai greu pentru cei ce aşteaptă un telefon, o mână întinsă, o încurajare sau doar o bătaie pe umăr… Ceea ce e normal…

Şi dacă plecarea mea a întărit, poate, într-un fel, relaţia mea cu Cip (până acum n-am fost despărţiţi mai mult de 2-3 zile), pe unii dintre noi ne-a făcut totodată, să punem sub semnul întrebării şi relaţiile cu ceilalţi (şi aici subliniez, prietenii adevăraţi nu se vor băga să comenteze…😛 ). Noi oricum ne-am regăsit, mai greu sau mai uşor, mai cu crize sau fără… Dar unii s-au simţit trădaţi…

Nu mai vreau să fac teoria chibritului, nu vreau să ţin lecţii de prietenie sau de relaţionare interumană…😛 Eu vreau doar ca mâine să gust alături de Cip (şi nu numai) concertul lui AG…🙂 Aştept cu nerăbdare… Deja nu mai există dorinţa aceea de descărcare… Cel puţin pentru mine… E doar „bucăţica” aceea care va întregi bucata de tort din care muşc acum, cu poftă… Şi, personal, sper ca această bucată de tort să fie cât mai mare, să nu se termine niciodată…. Nu, nu minimalizez efectul concertului de mâine sau ale concertelor viitoare… Am nevoie de ele periodic, au devenit deja ca un drog pentru mine… Mă bucură faptul că, cel puţin pentru mine, nu mai există refularea aceea care o căutam în aceste concerte… Acum poate caut o purificare… Şi cred că voi găsi o plăcere mai mare, o motivaţie mult mai puternică… Deja mă simt ca un drogat care trece de la haşiş la marijuana sau aşa ceva… Mă pricep prea puţin la droguri ca să pot face o comparaţie…🙂

Oricum… aştept concertul de mâine pentru că simt că mă vor aştepta multe surprize… Şi asta pentru că am lipsit de la ultimul concert… Şi pentru că, oricum, un concert live cu trupa preferată, îţi oferă surprize la fiecare reprezentaţie…

Şi, în altă ordine de idei… Cip, te iubesc!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s