Trădare, trădare… de trei ori trădare (17.03.2007)

Despre munca, Despre muzică, Despre orice altceva

Deci, ca să încep cu concluzia… Trădare…🙂 Adică lipsesc şi eu 2 săptămâni din Bucureşti, plec cu inima împăcată, gândindu-mă că nu ratez nimic important şi… când colo, îmi arunc un ochi, din întâmplare pe un site şi ce văd? Concert A. G. Weinberger, pe 24 martie, în Live Club. Vă urez tuturor distracţie plăcută… Eu îmi voi face concertul meu aici, în Ungaria, la Szengotthard. Voi face asta şi la propriu, şi la figurat… La propriu, voi fi alături de voi cu gândul şi cu căştile înfundate în urechi. La figurat… voi încerca să scot tot ce-i mai bun în mine, să excelez la training-ul pe care-l am aici.
În altă ordine de idei şi complet off-topic… Am zburat azi, pentru prima dată, cu avionul. Să fiu sinceră, eram un pic stresată de experienţa asta. S-a dovedit în cele din urmă că singurul lucru care m-a stresat a fost faptul că Cip nu a împărtăşit această experienţă cu mine. Şi în continuare am acelaşi stres… În 11 ani de zile nu am stat niciodată atâta timp departe unul de celălalt. Ştiu, acum unii vor sări cu gura şi vor spune că e dependenţă, obişnuinţă, rutină… Nu-i asta… E pur şi simplu iubire, înţelegere şi plăcere de a face anumite lucruri împreună… Mi se întâmplă să stau la masă cu cineva, să vorbesc, să fiu poate chiar captivată de discuţie, dar la un moment dat mă întreb… „Dar Cip nu are nimic de spus în privinţa asta?”. Şi mă uit în jur şi… ia-l pe Cip de unde nu-i. Eu mă uit la noi ca la un întreg… Un întreg care se comportă perfect când e un întreg. Un întreg care se comportă perfect şi când e înjumătăţit, dar un întreg care atunci când e înjumătăţit nu se comportă 100% normal. Ştiu, sunt mult mai introvertită când Cip nu e cu mine… El e mai agitat şi mai ţâfnos, poate… Oricum am fi… nu avem cum să ne simţim 100% ok, când nu suntem împreună. Eu nu mă simt bine psihic, să spun aşa… Nu, nu am crize de plâns şi nici nu o iau razna…😀 Dar observ la mine mici modificări de comportament. Cip, dacă nu mă înşel (şi sper să nu se supere că îl psihanalizez de la distanţă…😀 şi mai public şi rezultatele😛 ) va resimţi despărţirea noastră mai mult fizic. Rămâne de văzut… L-am pus să promită că va mânca (nu a declarat că va face greva foamei… dar am observat că i-a cam scăzut apetitul de când a auzit de plecarea mea. Eu m-am comportat perfect normal până ieri, când am reuşit să conştietizez faptul că voi pleca. Până când nu am realizat că trebuie să-mi fac bagajul, nu am realizat în sinea mea nici că voi pleca. Şi atunci am început să-mi pun întrebări… Ce va fi? Cum va fi? Ce voi face? Iar întrebările astea nu m-au frământat decât o jumătate de noapte, până în momentul când am pus piciorul pe scara avionului şi uşa s-a închis în urma mea. Dacă până atunci mai exista o portiţă de scăpare, odată ce am ajuns în avion… nu mai aveam cum să mă întorc. Cip, în schimb, a început să-şi pună întrebări încă din momentul în care am aflat că există posibilitatea să plec (cred că nici nu ajunsesem la al doilea interviu…😀 ). Măcar el a avut timp să se obişnuiască cu ideea.Eu mă obişnuiesc acum, din mers…🙂

PS: Postul ăsta am început să-l scriu înainte să plec (de fapt doar titlul l-am scris înainte să plec🙂 , exceptând, normal, data )

3 gânduri despre &8222;Trădare, trădare… de trei ori trădare (17.03.2007)&8221;

  1. @Corwin: multumesc🙂
    @Ani: am net, din cand in cand… Rabdare nu prea mai am… noroc ca sunt destul de ocupata… Sper ca nu am facut o greseala acceptand jobul asta. De fapt, sper sa nu pierd altceva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s