El Comandante, mis adicciones y mi resignación

Blogroll, Despre munca, Despre muzică

Nu, nu-i un post în spaniolă, chiar dacă aşa pare… E un post global despre ce-am mai făcut în ultimele zile… Avertisment: e posibil să iasă un post lung… dar sper să aveţi răbdare…

Uof… nici nu ştiu cu ce să încep… Să încep cu… DEMISIA…🙂 Ei, da, în sfârşit mi-am găsit un loc de muncă, ok, zic eu… şi am plecat! Am plecat şi aş vrea să nu mai privesc înapoi, dar asta nu se întâmplă decât în filme… Dacă regret ceva? Aş spune că nu, cu toate că în primele zile după demisie m-am simţit cam aiurea… dar acum îmi dau seama că aş fi pierdut enorm dacă m-aş fi răzgândit. Unde m-am angajat? Undeva unde sper să-mi fie mai bine, undeva unde sper să învăţ lucruri noi şi folositoare, undeva unde sper ca munca mea să nu treacă neobservată… E o companie proaspăt intrată în România, o companie în care acum se formează echipele. E un nou început şi pentru mine şi pentru ei. Iar eu, pentru că sunt o optimistă, sper să fie bine… De firma unde am lucrat normal că mă leagă o mulţime de chestii… Doar am muncit 4 ani acolo… Sunt o parte din oameni… Oameni de care-mi pasă, oameni cu care m-am împrietenit, oameni pe care sper să-i mai văd… Apoi a mai apărut ceva… Un dezgust total. Dezgust care exista şi înainte, dar care s-a accentuat la plecare. Când am spus că plec, mi s-a oferit postul unui coleg… Nu mai spun că acel coleg avea salariul mai mic ca mine şi că oricum postul lui nu făcea parte din obiectivele mele. Poate şi dacă ar fi fost ceva ce-mi doream, tot aş fi refuzat oferta… Pentru că nu sunt genul de om care să calce pe cadavre pentru a-şi îndeplini obiectivele, pentru că am înţeles ce anume se dorea de la mine (efectiv să-l pun eu pe om pe tuşă). Aşa că, în concluzie, ca să închidem capitolul „mi resignación”, în mai puţin de o săptămână, m-am angajat, am demisionat şi, în sfârşit, simt o mare uşurare… Şi, bonus, săptămâna viitoare plec în Ungaria, la un training, aşa că, mulţumită lui Iovanov, care-mi va împrumuta laptop-ul, voi avea şi o categorie de călătorie… Asta nu mi-a trecut prin cap anul trecut, când am fost în Bulgaria… Aştept de la voi sugestii legate de Ungaria, Budapesta, în special… Ce să vizitez, unde să mănânc ieftin, unde să-mi beau cafeaua dimineaţa şi unde să beau o bere seara…🙂

„Mis adicciones” se leagă direct de „El Comandante”…🙂 Şi cu asta sigur v-am determinat să nu mai citiţi continuarea, pentru că nu aţi înţeles nimic… Am primit un tag, de la Ani… Despre dependenţe…

DEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); în stare de dependenţă; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economică sau politică); lipsit de independenţă. /<fr. dépendent

Păi clar sunt dependentă de iubire. Fără iubire nu cred că aş rezista. Fără să iubesc sau fără să fiu iubită…

AGWeinbergerDe ce altceva aş mai fi dependentă? De muzică… Muzică bună… Muzică live… Dependentă de muzica lui A. G. Weinberger? Nu ştiu… Adică nu m-aş hazarda să afirm aşa ceva… Poate… Pentru că dacă aş sta să număr toate posturile despre concertele cu A. G. la care am fost (probabil toate de la categoria „Despre muzică”🙂 ) sigur ar ieşi mai multe decât cele de la categoria… „Despre muncă”. Ceea ce e bine, pentru că înseamnă că nu-s dependentă de muncă…😀 Am verificat: Despre muzică – 44 de post-uri, Despre muncă – 18… Deci, da… Sunt dependentă de muzică şi de muzica lui A. G. Weinberger… Am acum pe iPod cam 300 de piese, diverse trupe şi muzici şi, normal, toate albumele lui A. G., iar iPod-ul e pus pe shuffle… Pentru că îmi place să fiu surprinsă… Am impresia că atunci când în ureche încep să se rostogolească primele acorduri ale unei melodii interpretate de A. G., pe faţă mi se desenează un zâmbet imens, mi se luminează privirea, e altceva… Şi la concerte tot de asta mă duc. Pentru că îmi place, pentru că mă simt bine, pentru că mă curăţă… Mă curăţă de toate răutăţile ce mi le fac alţii, de toate gândurile negre ce-mi bântuie căpşorul… Pentru că las acolo, în bar, tot ce-a fost rău în mine şi plec către o nouă zi, mai senină, mai calmă, mai liniştită şi mai împăciuitoare… E o terapie pentru mine… Iar fără muzică, aş avea cu siguranţă un suflet urât, aş fi o nesuferită…

Şi legat tot de A. G. şi de dependenţa mea de muzică… Am avut ocazia joi, pe 8 martie, la concertul din El Comandante, să văd cât de repede trece timpul la concertele lui… Am găzduit pe masă o mică jucărie ce înregistra concertul (audio). Când a fost oprită, am constatat cu stupoare că trecuse deja aproape o oră… Pentru mine fuseseră 5 minute, 5 minute în care mă cufundasem total în muzică… şi uitasem de tot… Partea a doua a concertului a fost tot cam de o oră, chiar mai mult, iar eu la sfârşit, tot aş mai fi vrut… Tot singură am rămas, strigând BIS! BIS! Încă o oră şi încă o oră… Sau încă 5 minute şi încă 5 minute…🙂

Şi-acum, să dau tag-ul mai departe, că aşa e obiceiul… Tag-ul cu dependenţele, nu cu demisia…🙂 Aşa că… de ce eşti dependent Zuzu? Dar tu, Alex Rădescu (apropo, excelentă ideea!!!)? Iar domnul (sau doamna) din spatele blogului cu blues de ce altceva o fi dependent(ă), în afară de blues, normal?

11 gânduri despre &8222;El Comandante, mis adicciones y mi resignación&8221;

  1. @ZuZu: Am vazut, sa stii… Numai ca vartejul noului job m-a cam prins… Am de recuperat o gramada cu Cip, cu prietenii, cu blogul… Am sa profit din plin de mini-vacanta de Pasti.

  2. OK, te astept.
    Momentan nu am o confirmare oficiala🙂 , dar tot Google imi spune ca „Candy Lickin’ Man” e a lui Chico Banks. Ce inseamna niste ghilimele…🙂

  3. Să le iau şi eu pe rând…🙂 Să fie, mulţumesc şi… mă interesez, promit… Nu de alta, dar şi eu am căutat melodia respectivă şi Google nu mi-a oferit nici un hint…🙂 Dar aş vrea ca la următorul concert să ne cunoaştem, să stăm la aceeaşi masă… Deja sunt şocată… În Backstage ai fost, în El Comandante ai fost… Să nu-mi spui că ai fost şi la Preoteasa…🙂

  4. Ruxx sa le luam pe rand… Bafta la noul job, calatorie placuta si ai dreptate – iar a fost super misto concertul lui AG🙂
    In alta ordine de idei, pentru ca esti super fan, ajuta-ma si pe mine… AG canta de zor o melodie pe care nu o gasesc pe albumele lui si cred ca este un cover, dar nu stiu dupa ce si cine :(… Candy lickin’ man… Poti sa-mi dai vreun hint?🙂

  5. 10 things to do when in budapest:
    1.baile turcesti ….its a Must (recomand Szechenyi Spa Baths care sunt in parcul central sunt ff foarte curate si au bazine atat in interior cat si afara … cu apa termala evident :P)
    2.Piata Centrala (de legume, fosta fabrica, cladire industriala,convertita in piata
    3.expo van gogh (daca iti place) pana pe 1 aprilie parca
    4.terror museum (muzeul comunismului si represiunii)
    5.Gulas cat cuprinde si Unicum (aperitiv/digestiv)
    6.Insula Margareta
    7.Bastionul pescarilor si Mathias Church
    8.Ludwig Museum (arta contemporana)
    9.Parlamentul ….daca s-au linishtit apele prin politica
    10.Cam toate parcurile din centru si Castelul Huniazilor😛 (replica ungureasca)
    si multe altele pe care nu mi le mai aduc acum aminte
    Anyway…have a nice trip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s