Exerciţii de gândire şi lectură…

Despre cărţi, Despre orice altceva

Se pare că m-am întors la şcoală… Şi-mi place asta…🙂 Aştept să iau premiul I cu coroniţă, dacă se poate.

Acum, serios vorbind, e vorba de un tutorial de argumentare şi gândire critică… La Gramo’s World. Primul exerciţiu s-a încheiat deja, dar cred că se mai primesc învăţăcei🙂 . Eu personal aştept cu nerăbdare următoarele exerciţii pentru că întotdeauna am fost încântată de partea asta a… ştiinţelor umaniste.

În altă ordine de idei…🙂 Am terminat de citit „Acid sulfuric” de Amelie Nothomb. Am citit cu ceva timp în urmă şi „Uimire şi cutremur„… în 2 zile, dacă-mi aduc bine aminte, şi m-am amuzat teribil pe seama bietei Amelie-san şi a gafelor sale… Mi-am dat seama că, poate, eu n-aş fi făcut faţă acelor rigori japoneze… Povestea din „Acid sulfuric” m-a îngrozit mai ales prin faptul că am realizat că scenariul e foarte aproape de adevăr… Ce mi-a plăcut cel mai mult, dar din păcate am ajuns să cred că numai într-o ficţiune mai poţi întâlni aşa ceva, a fost schimbarea caracterului demn de dispreţ al caporalei Zdena din cauza sentimentului sincer de iubire ce-l purta prizonierei CKZ 114 (Pannonique), această iubire transformând-o la sfârşitul cărţii într-o eroină. Foarte interesantă evoluţia acestui personaj care, dintr-o individă ştearsă, plină de ură şi demnă de dispreţ, reuşeşte să-şi depăşească limitele, devine interesată de natura umană, se lasă influenţată de iubirea ce-o poartă unei alte femei, iar în final reuşeşte să surprindă într-un mod plăcut şi plin de curaj.

Îmi plac cărţile pe care le citesc uşor… Nu, nu cărţile uşoare, neapărat… Ci tocmai cele care te prind între pagini, cele pe care le citesc ca şi cum fiecare pagină ar fi o sorbitură din ceaiul meu preferat. Şi tocmai la polul opus se află o carte pe care am ţinut să o citesc până la capăt… O carte din colecţia Cotidianul… „Următoarea poveste” de Cees Nooteboom… Nu a mers… A intrat greu, ca o porţie de ardei umpluţi (nici nu mănânc aşa ceva, nici mirosul nu-l suport). Am citit-o greu, dar am reuşit să urmăresc firul poveştii… La sfârşit… nu am înţeles mai nimic. Nu cred că am citit o altă carte mai ermetică… Exceptând faptul că m-am lăsat purtată în trei locaţii diferite, destul de bine descrise, exceptând vreo două relaţii de iubire, şi nici una împlinită, totul e o ceaţă, o lungă descriere, ceva fără început şi fără sfârşit… Mi-a trecut prin cap că, poate, autorul a încercat să descrie ultimele clipe de viaţă ale profesorului olandez… Posibil… Dacă cineva a citit cartea, să-mi deschidă şi mie ochii puţin…

Urmează „Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder, „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „N-a dansat decât o vară” de Per Olof Ekstrom… Poate am să termin şi „Memoriile unei gheişe„, carte pe care am început-o dar am abandonat-o în favoarea celei de la Cotidianul (pentru că era mai uşor de purtat în geantă…🙂 ). Nu neapărat în această ordine…

2 gânduri despre &8222;Exerciţii de gândire şi lectură…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s