Something is wrong

Despre cărţi, Despre orice altceva

În weekend am trecut în revistă blogurile pe care le citesc de obicei… Mult aţi mai scris… Parcă nici nu s-a terminat vacanţa…😀

Oricum atenţia mi-a fost captată de Catastif şi de postul său ”Imi e rusine ca sunt om”. Imediat ce am citit însemnarea, gândul mi-a zburat la unul dintre primele posturi ce le-am scris… ”Arsă de vie”. Citisem cartea şi eram puternic impresionată de drama femeilor din lumea arabă. Chiar în aceeaşi perioadă începuseră discuţiile în Franţa legate de purtarea vălului islamic în şcolile publice. Mă contrariau declaraţiile fetelor şi femeilor ce-l purtau. După ce am citit ”Arsă de vie”, am citit şi ”Măritată cu forţa”, carte ce m-a impresionat mult mai puţin decât ”Arsă de vie”, poate chiar prin ceea ce ar fi trebuit să mă şocheze mai mult… Autoarea cărţii, Leila, trăia în Franţa. În Franţa a fost forţată să poarte vălul islamic la şcoală, în Franţa a fost forţată să spună ”Da” în faţa ofiţerului stării civile unui necunoscut, dorit însă ca ginere de părinţii ei. Mă gândeam că, fiind în Franţa, într-o ţară capitalistă, ar fi putut oricând să deschidă gura şi să spună ”Nu”. Dar uitam mereu de teama ei… de familie… A fost interesant pentru mine să cunosc cât de cât lumea islamică, fie şi numai prin intermediul a două poveşti mai mult sau mai puţin adevărate, mai mult sau mai puţin Oricum, ”Arsă de vie” şi o altă carte, ”Forbidden Love” de Norma Khouri, ce încă nu a fost tradusă în româneşte, probabil chiar din cauza acestor controverse, au stârnit o întreagă polemică, ajungându-se chiar la suspiciunea că ambele cărţi sunt pură ficţiune (http://www.antiwar.com/orig/ttaylor.php?articleid=5801 şi http://books.guardian.co.uk/news/articles/0,6109,1268998,00.html). Că nu sunt ficţiune 100% o demonstrează şi cazurile prezentate de Catastif, o demonstrează oamenii ca Rana Husseini… Că ceva e total aiurea acolo, în obiceiurile şi tradiţiile lor o demonstrează chiar întorsătura oricum fericită pe care a luat-o cazul lui Nazanin Mahabad Fatehi, o fată de 19 ani, iniţial condamnată la moarte prin spânzurare pentru că a omorât un barbat ce a încercat să o violeze pe ea şi pe nepoata ei. În cele din urmă s-a renunţat la condamnarea la moarte, dar fata va rămâne închisă până când familia ei va plăti despăgubiri (”blood money”) familiei bărbatului omorât. Oricum, şi dacă violul ar fi… ”reuşit” şi nu ar fi murit nimeni, tot Nazanin ar fi fost vinovată pentru întreţinere de relaţii sexuale în afara căsătoriei şi s-ar fi ales, în cel mai nefericit caz, cu 100 de lovituri de bici. Lege, obicei, tradiţie, religie prost înţeleasă, prost interpretată… O lume ciudată pe care, teoretic, n-am avea dreptul să o condamnăm, deoarece n-o cunoaştem, n-o înţelegem… Dar personal cred că nu e nimic de înţeles… Cum să înţelegi o cultură în care femeia e forţată să se supună bărbatului, în care victima unui viol ajunge să fie biciuită sau poate chiar omorâtă pentru că şi-a dezonorat familia, o cultură în care, dacă eşti femeie, nu ai voie să visezi, să trăieşti o poveste de dragoste, o cultură în care, ca mamă, ajungi să te întrebi dacă nu e mai bine să-ţi omori fiica abia născută pentru a o scuti de toate suferinţele şi umilinţele ce o aşteaptă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s