America

Blogroll, Despre orice altceva

Vineri, am descoperit aici, câteva extrase dintr-un articol… Un articol în care se vorbeşte despre adevărate lecţii de supravieţuire în „jungla Bucureştiului”, lecţii predate de americanii de la ambasada din Bucureşti, altor americani, veniţi în România cu burse Fulbright pentru a preda sau pentru a derula proiecte de cercetare în şcolile româneşti.

Trăiesc în Bucureşti de mai bine de ani şi nu mi s-a întâmplat niciodată nimic… Nu m-au atacat cerşetorii pe stradă, nu m-au alergat haitele de câini vagabonzi, o singură dată, acum mulţi ani, mi-a fost furat mobilul din geantă, într-un troleu arhiplin. Atât… A, şi m-au „jefuit” unii taximetrişti dar am avut grijă de ei… Adică i-am reclamat… În rest… nimic…

Probabil că americanii au o imaginaţie destul de bogată… Altfel nu-mi explic modul hidos în care au zugrăvit capitala României. Singurul lucru cu care au ceva dreptate ar fi că, într-adevăr, „maşinile foarte puternice gonesc pe străzi, aproape de asfinţit…”

Aş avea o întrebare… Dacă plec în SUA, mie-mi spune cineva de la ambasadă, de la aeroport… că pot fi împuşcată într-un liceu, că pot fi luată ostatică într-un magazin, că ar trebui să am grijă prin ce cartiere umblu???

__________________________________________________________
În altă ordine de idei, azi, umblând din blog în blog (😳 nu mai ştiu pe unde) am găsit două site-uri interesante. Primul scanează blogosfera, căutând sentimente… şi le afişează într-un mod grafic foarte interesant. Al doilea arată cât de sufocat este Pământul din cauza emisiilor de dioxid de carbon, precum şi câteva date statistice. De când am deschis eu pagina (acum vreun sfert de oră, sau poate mai mult) şi până acum, s-au născut 12820 de oameni şi au murit 5600.

2 gânduri despre &8222;America&8221;

  1. Nu ştiu ce să zic… Aş spune totuşi că Bucureştiul e mai plin de străini… Iar eu merg zilnic pe jos, parcurg o distanţă destul de lungă, în zona centrală a Bucureştiului şi nu am văzut niciodată cerşetori grămadă pe oameni, nu am văzut haite de câini vagabonzi (asta nici măcar în cartierul în care stau eu).
    Partea cealaltă, cea cu “Nu vă aşteptaţi să primiţi ajutor de la cineva, oamenii trec pe lângă voi fără să se oprească”… deja m-am obişnuit cu ea… Deja m-am obişnuit ca băieţii să stea jos în metrou şi femeile gravide în picioare, deja m-am obişnuit cu scandalurile dintre tineri şi bătrâni, mereu pentru un loc într-un mijloc de transport în comun, deja m-am obişnuit să văd cum unii oameni ocolesc alţi oameni căzuţi pe jos, plecând de la premiza că toţi cei căzuţi pe jos sunt beţi morţi. Şi, ce e cel mai trist, deja m-am obişnuit ca, atunci când sunt drăguţă şi amabilă şi încerc să ajut un necunoscut, acela mă priveşte cu suspiciune şi neîncredere şi, poate, de cele mai multe ori uită să mulţumească.
    Pe mine nu m-a revoltat decât prezentarea în modul acesta dur şi pe jumătate fals a Bucureştiului. Cel puţin din ceea ce văd eu zilnic pe stradă…

  2. „Nu vă aşteptaţi să primiţi ajutor de la cineva, oamenii trec pe lângă voi fără să se oprească”
    Şi ce, nu-i aşa? Chestia cu străinii asaltaţi de cerşetori e reală, o văd şi la CT unde turiştii străini nu sunt chiar rari. De câinii vagabonzi să nu discutăm că sunt biciclist…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s