Cu gândul la concediul… de anul viitor

Despre animale, Despre orice altceva

De ce mi s-a terminat concediul? Aşa aş mai fi vrut câteva zile libere… Departe de Bucureşti…

Vineri, sâmbătă şi duminică am fost acasă, acasă la Ploieşti… Întreaga sâmbătă am petrecut-o la Cosminele, la câţiva kilometrii de Ploieşti… Atât de linişte, atât de departe de lume, atât de idilic… Am luat apă din fântână, mama a spălat vasele la lighean, am privit doi vecini cum coseau iarba, tata a pus berea la răcit în pârâul de lângă gard…

Într-un final, m-am aventurat, cu ceva teamă în suflet, în pădurea ce se întinde lângă terenul nostru. Cât am fost copil nu am avut parte de astfel de aventuri, am fost un „copil de oraş” până în măduva oaselor, oropsit de privilegiul de a avea bunici la ţară… Cred că sâmbătă am văzut pentru prima oară o ciupercă otrăvitoare… şi probabil unele comestibile, crescând în pădure… Am mai văzut ceva… dar nu ştiu ce… căci am început să ţip… un şarpe, o şopârlă, parcă roşie… oricum a trecut ceva la câţiva centimetrii de piciorul meu, rapid … M-a muşcat ceva… din nou nu ştiu ce… de arcada ochiului stâng… Începuse să se umfle, apoi, încetul cu încetul, s-a dezumflat… Când am ieşit din pădure am răsuflat uşurată…
Nu sunt o fană a acestei sălbăticii, chiar urăsc insectele… mai puţin fluturii, iar disconfortul de la ţară mă cam indispune… Dar mi-a plăcut, chiar dacă lăcustele mă ameninţau din iarba proaspăt cosită, chiar dacă albinele roiau în jurul meu, chiar dacă m-am trezit cu un păianjen pe mine, chiar dacă libelulele pluteau (ameninţător) pe lângă noi… M-a îmbătat aerul curat şi frumuseţea locului… Şi nici nu vreau să-mi aduc aminte cât de bine am dormit sâmbătă noapte… În fiecare noapte aş vrea să dorm aşa de bine…

Acum… sunt în dilemă… Nu ştiu ce să fac anul viitor… Să stau 2 săptămâni departe de lume (BTW, nici Orange, nici Vodafone nu au semnal acolo😉 ) sau să plec iar prin lume vreo 7 zile şi când mă-ntorc să dau o fugă până la Cosminele? Adevărul e că mi-e cam frică de o experienţă de 2 săptămâni la ţară… Dar oare brunetelor mele le-ar place libertatea unei curţi imense, o mică excursie prin pădure, sub strictă supraveghere, un râu cu apă sărată şi puţin sulfuroasă, un pârâu mic din care să bea apă şi să constate, surprinse, că şi apa din pârâu e sărată? Parcă pentru ele aş face sacrificiul ăsta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s