More and more…

Despre animale, Despre munca

S-a întors după o vacanţă bine meritată… De noi… Nu de el… Cine? Cum cine? Şeful…😀

Little cat 1

S-a întors alaltăieri… Şi eu, ieri, tocmai mi-am luat „un pic” de liber să mă duc la un interviu…😀 Mă întorc la birou, după interviu… Ies să fumez… Nimic anormal… Iese şi el cu nişte cutii… Unele goale… Nu-l bag în seamă, eram mult prea ocupată să urmăresc jocul unor mâţe… (mama + 2 pui). Îl văd că se întoarce furtunos, cu o cutie goală în mână, smulge un pisoi, îl bagă în cutie, trage două lipituri cu scotch, ia cutia, o dă unui coleg care o duce la maşină… Rămân perplexă… Îmi aruncă, în doi peri, o „scuză” de genul „Are purici” or something like that… Am rămas fără cuvinte… Simţeam pur şi simplu, cum mă ia cu frig, mă simţeam ca într-un coşmar… Nici acum nu pot să cred că a fost adevărat… Nu mă gândesc decât la faptul că, oriunde ar fi dus puiul ăla de mâţă… nu ar fi avut nici o şansă… În aceeaşi zi l-am văzut, împreună cu „fratele lui” cum încă se mai desfăta cu laptele matern… Ce şansă ar avea în mijlocul unui câmp?

Little cat 2WTF… Unde puii mei m-am angajat, frate? Trăiesc şi muncesc printre „hingheri” („hingherii” de pisici cum se numesc???)? În timp ce vedeam, ca prin vis, cutia, bine sigilată, m-a fulgerat amintirea unei discuţii cu vecinii din „blocul” în care lucrez… Iniţial au fost 3 pisoi… Unul dispărut acum ceva timp… Acum, eu ce să spun… poate fi adevărat sau nu, dar cred că a fost mâna aceluiaşi „căpcăun” pentru care lucrez…

Ideea e alta… Ideea e că aş fi înţeles manifestările sale de faţă cu micuţa de la contabilitate care nu suportă animalele şi are un suflet la fel de uscat ca şi caracterul… (este personajul din… „Al doilea” şi în sfârşit am înţeles că este mai parşivă decât râşii din pădure… te minte în faţă cu o nonşalanţă întâlnită numai în locurile de unde au venit minerii… cred că am început să delirez un pic… dar m-a scos din pepeni zilele trecute…)…

Toată firma ştie că eu am doi câini, ştie că ţin la ei ca la ochii din cap, ştie că stau seara, când mă întorc cu ei din parc, să-i controlez de ciulini şi de căpuşe… Şi tu, în faţa mea, ai tupeul să hotărăşti viaţa unui pisoi care, poate, n-a mâncat un şoarece toată viaţa lui? Am rămas fără cuvinte… Îmi pare rău acum, şi îi cer iertare acelui pisoi amărât, că nu am avut puterea să ripostez… Dar a fost la fel ca în cazul uscăţivei de la contabilitate…

„El jefe” a fost plecat 2 săptămâni în concediu… Tnx God!!! Uscăţiva de la conta a fost singura persoană din firmă care, teoretic, ar fi putut da bun de plată unor facturi… I-am pasat câteva facturi ce ţineau de departamentul meu, pentru ca ea să spună că facturile au scadenţa într-o perioadă ulterioară şi nu are rost să se obosească peste măsură scriind pe factură „Bun de plată pentru suma de…” şi să-şi pună ilustra semnătură… „El jefe” s-a întors şi, of course, a început scandalul… De ce nu au bun de plată facturile astea… Păi Eliza… Şi, din biroul ei se aude „Eu am dat bun de plată pe toate facturile pe care le-am primit…” Scorpia draq… Iniţial am avut intenţia de a porni scandalul… de a o-ntreba verde-n faţă dacă nu a amânat, cu bună ştiinţă, anumite facturi, pe diverse motive… Apoi m-am gândit că n-are rost…

O să vină o zi când fiecare va avea de plătit… „El jefe” pisoii… şi sper că-i va plăti cu vârf şi îndesat… Şi mineriţa mea… toate minciunile şi intrigile… Şi amândoi… distrugerea incocenţei mele… Eu încă mai credeam în oameni când m-am angajat aici…

8 gânduri despre &8222;More and more…&8221;

  1. La partea cu pusul deoparte… trebuie să recunosc că „I suck”…😳
    În momentul ăsta ar fi chiar aiurea să „stau pe bară” că mai am şi un credit la bancă… Mi-am făcut eu un scenariu în cap şi tot ce sper e ca, înainte să plec în concediu, în loc să le spun „La revedere” să le spun „Adio”. :O Dacă nu-mi iese, după ce mă întorc de la Varna, analizez la rece situaţia şi trec la acţiune…

  2. nasol. eu am patit asa acum 2 ani. nu ii mai suportam si mi-am bagat picioarele. dupa aia am stat juma de an acasa, ca aveam ceva pus deoparte si mai munceam freelance. am incercat sa discut cu ei, dar nu aveam cu cine, si am preferat sa ma car decat sa ma calce ei in picioare.

    viata e prea scurta sa suporti toate prostiile.

  3. De vreo două luni (când deja simţeam că nu se mai poate…) tot strâng din dinţi pentru că vreau să-mi împlinesc visul de a vedea Motorhead live (ăsta va fi concediul meu…). Acum, pe zi ce trece, situaţia devine din ce în ce mai insuportabilă, şi, totuşi, nu am ce face decât să aştept şi să sper că va sări de undeva şi iepurele meu… 😀 Am fost deja la câteva interviuri şi acum aştept răspunsurile… Ce e mai nasol e că… 😳 am nevoie de banii ăia… Altfel… nu mai aveam eu traume d-astea… Îi salutam din mers de mult…

  4. 😀 Hai sa pastram confidenţialitatea încă puţin… Oricum luni aflu şi ce s-a întâmplat cu pisoiul… Îmi pun speranţa în colegul meu, care poate, l-a dus undeva la ţară şi nu l-a abandonat pe marginea drumului…
    Între timp mi-am amintit că şi „tatăl”, Boris, a dispărut „without a trace”…😦 Plus că acum, gândind la… „rece” îmi vin în minte frânturi de conversaţie pe care nu le-am luat niciodată în serios… Povestea, la un moment dat, „el jefe”, că a cumpărat mâncare de pisici şi că ar fi vrut să o amestece cu otravă… pentru că prea multe pisici dădeau târcoale biroului nostru… :O

    Şi-mi vin în mintea scene văzute la Animal Planet, cu acei „poliţişti” ai animalelor… Cât ne va mai trebui să ajungem şi noi la acest nivel? Cât ne va mai trebui să înţelegem că a omorî un animal fără apărare e o crimă?

    Şi atât… Nu vreau să stârnesc o polemică pe acest subiect…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s