Avansare
De ce atunci cand ar trebui sa te bucuri, undeva, intr-un colt de suflet se simte o umbra de tristete? De ce atunci cand se implineste ceva ce iti doreai mult, te simti putin speriat, putin uimit? Oare e schimbarea cea care ne sperie, sau noutatea, sau ce??? De ce atunci cand in fata ta se deschid perspective noi, privesti in urma si-ti pare rau pentru ce lasi? In fond nu a murit nimeni, nu m-a parasit nimeni. Doar am fost avansata. Si tot ce voi face va fi nou, voi avea oameni noi in echipa, va fi o provocare… Dar tot imi pare rau pentru ce las in urma. Pentru oameni, in principal. In rest, atentie, Ruxx isi deschide aripile si zboara…
***
Şi acum, dacă tot am fost avansată, deja am nevoie de ajutor…
Trebuie să găsesc urgent nişte cursuri “beton” de Microsoft Access, în Bucureşti. Are cineva vreo sugestie?











Felicitări pentru avansare. Cât despre bucurie, aceasta o să treacă destul de repede mai ales când te vei lovi de “mocirla” noului post.
Esti un copil si habar nu ai cata dreptate ai…
Te bucuri si totusi esti trist. De ce? Pentru ca ti-e teama ca bucuria aceea nu va dura mult si vine o zi cand gata…