A venit toamna…

Da, e noiembrie… Septembrie a fost un sfârşit de vară, octombrie nu ştiu când a trecut… Eu acum am descoperit că a început să mă învăluie starea de toamnă. Starea aceea ciudată, când n-ai chef de nimic, când ai mai dormi câteva ore bune după ce sună ceasul, când te simţi puţin trist, puţin amorţit… Starea aceea idioată când îmi vine să plâng din orice, când nimic nu-mi convine, când simt că lumea întreagă unelteşte împotriva mea, când timpul trece fără ca eu să-l mai percep. Mă simt ca un copil mic, mofturos şi răsfăţat şi cred că unica şansă de a scăpa de starea asta e să ţip şi să dau din picioare… Poate aşa va veni primăvara…