A.G. on ReverbNation
metropotam.ro
Am plecat iar la drum. Tocmai din cauza avansării. Poate de aceea am simţit un pic de tristeţe. Poate că am simţit ceva ce nu a fost tocmai OK. Adică nu mi s-a părut normal să vină cineva lângă mine să-mi spună “Monday you are going to Austria”. Fără să mă întrebe nimeni dacă vreau, dacă pot…
Am văzut Austria şi în primăvară. O bucăţică mică din Viena. Am spus atunci că vreau să revin aici cu Cip. Să vizităm tot ce e de vizitat, pe îndelete, nu în grabă. Şi iată că sunt iar aici, singură, fără Cip. Timp de vizitat oricum nu am. Am venit aici să învăţ…, să asimilez tot ce pot, având în vedere că tot mie îmi va reveni sarcina ingrată de a-i învăţa pe alţii tot ce învăţ eu acum, aici.
Aşa că trebuie să trag aer în piept, să înfrunt austriecii 
şi să fac ce-mi place cel mai mult… Adică să învăţ lucruri noi.
– iată o nouă categorie – care să scrie imediat despre ceva ce a văzut sau a auzit. Eu aştept să mi se aşeze lucrurile în cap, în suflet… De foarte puţine ori am scris sub impulsul momentului. Nu ştiu cum e mai bine, dar pentru că tot scriam mai devreme de starea de “blue-autumn” în care sunt… mi-am adus aminte că nu am scris nimic despre concertul din Preoteasa. Şi mai ales despre surprinderea mea… Am informat întreaga firmă despre concert. Sincer, mă aşteptam să mă însoţească la concert 2 – 3 persoane… La sfârşitul programului am constatat că mă însoţeau… în jur de 10 persoane… M-a bucurat deschiderea lor (ceea ce nu pot spune despre mine, care refuz cu delicateţe ieşirile în cluburi sau discoteci…) şi, mult mai mult, m-a bucurat entuziasmul şi bucuria cu care au primit muzica lui AG.
