Mi-a simţit cineva lipsa?

Eu oricum am tânjit după o clipă liberă… Nu neapărat o clipă liberă în care să scriu pe blog ci, mai ales, o clipă liberă în care să mă bucur de tot ceea ce am realizat în vara asta. Dar n-a fost să fie până azi. Azi a fost prima sâmbătă în care am stat acasă. Nu am lenevit, dar am avut momente de odihnă foarte plăcute în noua mea sufragerie .

Sâmbăta trecută am fost la o nuntă şi am plecat de-acolo cu un buchet de mireasă . Acum două săptămâni am fost în team-building, la mare. De-acolo am plecat, din nefericire, cu un gust amar… Dar s-a mai atenuat între timp… Poate doar vremea a fost de vină… Sau poate nu… Îmi doream cu disperare o sâmbătă în care să stau acasă. Să trebăluiesc prin casă ziua, iar seara să mă relaxez… Şi au trecut două săptămâni de când s-au retras trupele şi în sfârşit am şi eu o sâmbătă numai a mea… Şi sătulă de atâta relaxare… m-am gândit că n-ar fi rău să mai cercetez puţin această… “second world” a mea… Văd că totul e schimbare pe-aici… Oamenii nu au odihnă, scriu într-una… Mi-aş fi dorit ca pe 31 august să nu ratez BlogDay… Dar probabil pe 31 august spălam geamurile… A fost o experienţă obositoare, dar rezultatul este îmbucurător. Am cheltuit o grămadă de bani dar a meritat. Acum mă bucur de “living-ul” meu nou-nouţ împreună cu Cip şi brunetele care ţopăie foarte mândre pe parchet, probabil plăcut surprinse de sunetul nou pe care-l scot paşii lor acum. A fost o mare distracţie să le văd patinând pe parchet în primele zile. Acum s-au adaptat la noua suprafaţă şi nu mai cad, nu mai alunecă, decât atunci când sunt foarte grăbite sau foarte fericite. Mai sunt mici chestii de făcut, colţişoare de amenajat, retuşuri… dar ce-a fost greu a trecut…
Şi pentru că am promis, iată şi pozele. Hmmm… ce mândră sunt! Şi cât de lipsită de modestie am devenit brusc…