Petiţie

Am doi câini. Trăiesc lângă mine de ani buni. Am învăţat multe de la ele. Şi eu cred că am reuşit să le învăţ câte ceva . Cea mică e lângă mine de când s-a născut. Este mai cuminte decât Daisy, mai ascultătoare şi mai tandră. Daisy, cu toate că are o vârstă rezonabilă, 11 ani, e jucăuşă şi năzdrăvană. Din cauza acestei reputaţii, iese mai mereu ţap ispăşitor… Nu aş putea să le fac ceva rău. Nu pot concepe aşa ceva… Nu aş putea să le chinui. Nu înţeleg cum pot exista oameni ce pot privi în ochii nevinovaţi ai animalelor pentru ca mai apoi să-şi verse asupra lor frustările unei vieţi mărunte şi idioate. Nu înţeleg cum poţi da foc unei pisici, nu înţeleg cum poţi omorî un câine, nu înţeleg cum poţi curma viaţa unui mânz… Mă depăşesc aceste comportamente. Sunt undeva dincolo de puterea mea de înţelegere. Mi se pare de ajuns că ne omorîm între noi, pentru o bucată de pământ, pentru o femeie sau un bărbat, din gelozie sau… Dar ce furie, ce supărare te poate orbi într-atât încît să nu poţi vedea mirarea şi teama şi spaima din ochii animalului pe care-l chinui? Am scris de curând despre un film care m-a impresionat… “Minus 25° C” (“Eight Below“). Mă întreb dacă descreieraţii care au comis ororile despre care s-a vorbit atâta la ştiri ar înţelege ceva. Dar nu cred. Sunt lipsiţi de speranţă şi ar trebui închişi… pe viaţă…

http://www.thepetitionsite.com/takeaction/107215425

http://www.protv.ro/petitie.php

Nokia E61

Well, primul experiment. Primul post scris pe noul meu telefon E61. E un pic ciudat sa scriu un post in metrou. Eu, care ieri declaram ca, atunci cand scriu pe blog prefer sa fiu singura in camera. Dar iata ca undeva, intr-un colt al vagonului sta o duduie care butoneaza de zor un telefon mult prea grosolan pentru mainile ei delicate… M-am speriat putin. Am apasat aiurea pe un buton si nu mai stiam cum sa revin in document. Acum mi s-a aprins tastatura. Oare ma suna cineva?

E cald. Extrem de cald. Si cred ca am racit.

Am impresia ca cineva ma spioneaza. Sau… Nu stiu… Poate doar se intreaba ce tot butonez la telefon.

E bine ca nu e inghesuiala. Dar metroul a ajuns deja la Unirea si aici, de obicei, e un haos total.

Am avut noroc. In continuare, ferita de priviri indiscrete, butonez de zor… O tipa ciudata o imita pe doamna cu voce suava care anunta inchiderea usilor. A gresit statia urmatoare. Tipa. Acum vorbeste tare despre ghicitul in palma. Se crede interesanta si cerseste atentia celor din jur. Si eu ii dau atentie. Ma enerveaza.

Iata ca am ajuns in Dristor. Mersi ca m-ati insotit.

Grammy

Ieri am aflat o ştire senzaţională! OK, poate exagerez… Senzaţională pentru mine, cel puţin… Avem un nominalizat la Grammy. Un muzician român nominalizat la 50th Grammy Awards! Mie mi se pare senzaţional, chiar dacă n-am văzut această ştire la televizor sau pe primele pagini ale ziarelor. E ceva, totuşi, să fii nominalizat la Grammy, nu? Şi, din ceea ce ştiu eu (hmm… să mai dau un search pe Google să nu mă înşel…) este primul român nominalizat la Grammy. A, şi ceea ce este şi mai şi, nu e vorba de o nominalizare la o singură categorie…sau … de o singură nominalizare… E vorba de 6 nominalizări!

V-a crescut tensiunea destul? V-au răsunat destul tobele virtuale în urechi? Sunteţi pregătiţi?

A. G. WEINBERGER
Nominalizări Grammy 50th Awards:
1. Cântecul anului – “Don’t Kill The Melody In Me”
2. Rock song – “Down On You”
3. Albumul anului – “Nashville Calling”
4. Cel mai bun album de blues contemporan – “Nashville Calling”
5. Cel mai bun cântec gospel – “Bring A Little Smile To Me”
6. Music Video – “Break The Man”

Câştigătorii ediţiei trecute a Premiilor Grammy la categoriile de mai sus au fost:

1. Cântecul anului – “Not Ready To Make Nice” – Dixie Chicks – Dan Wilson, Emily Robison, Martie Maguire & Natalie Maines, songwriters.
2. Rock song – “Down On You” – “Dani California” – Red Hot Chili Peppers – Anthony Kiedis, Chad Smith, Flea & John Frusciante, songwriters.
3. Albumul anului – “Taking The Long Way” – Dixie Chicks – Dixie Chicks (Martie Maguire, Natalie Maines, Emily Robison), artist. Chris Testa, Jim Scott & Richard Dodd, engineers/mixers. Richard Dodd, mastering engineer. Rick Rubin, producer.
4. Cel mai bun album de blues contemporan – “After The Rain” – Irma Thomas – Irma Thomas, artist.
5. Cel mai bun cântec gospel – “Imagine Me” – Kirk Franklin – Kirk Franklin, songwriter.
6. Music Video – “Here It Goes Again” – OK Go – Ok Go (Dan Konopka, Damian Kulash, Jr., Timothy Nordwind, Andy Ross), artist. Andy Ross, Damian Kulash, Jr., Dan Konopka, Timothy Nordwind & Trish Sie, video directors. Andy Ross, Damian Kulash, Jr., Dan Konopka, Timothy Nordwind & Trish Sie, video producers.

Ştirea am găsit-o la www.bestmusic.ro şi mai apare şi la www.ziare.ro.

Mi-a simţit cineva lipsa?

Eu oricum am tânjit după o clipă liberă… Nu neapărat o clipă liberă în care să scriu pe blog ci, mai ales, o clipă liberă în care să mă bucur de tot ceea ce am realizat în vara asta. Dar n-a fost să fie până azi. Azi a fost prima sâmbătă în care am stat acasă. Nu am lenevit, dar am avut momente de odihnă foarte plăcute în noua mea sufragerie .

Sâmbăta trecută am fost la o nuntă şi am plecat de-acolo cu un buchet de mireasă . Acum două săptămâni am fost în team-building, la mare. De-acolo am plecat, din nefericire, cu un gust amar… Dar s-a mai atenuat între timp… Poate doar vremea a fost de vină… Sau poate nu… Îmi doream cu disperare o sâmbătă în care să stau acasă. Să trebăluiesc prin casă ziua, iar seara să mă relaxez… Şi au trecut două săptămâni de când s-au retras trupele şi în sfârşit am şi eu o sâmbătă numai a mea… Şi sătulă de atâta relaxare… m-am gândit că n-ar fi rău să mai cercetez puţin această… “second world” a mea… Văd că totul e schimbare pe-aici… Oamenii nu au odihnă, scriu într-una… Mi-aş fi dorit ca pe 31 august să nu ratez BlogDay… Dar probabil pe 31 august spălam geamurile… A fost o experienţă obositoare, dar rezultatul este îmbucurător. Am cheltuit o grămadă de bani dar a meritat. Acum mă bucur de “living-ul” meu nou-nouţ împreună cu Cip şi brunetele care ţopăie foarte mândre pe parchet, probabil plăcut surprinse de sunetul nou pe care-l scot paşii lor acum. A fost o mare distracţie să le văd patinând pe parchet în primele zile. Acum s-au adaptat la noua suprafaţă şi nu mai cad, nu mai alunecă, decât atunci când sunt foarte grăbite sau foarte fericite. Mai sunt mici chestii de făcut, colţişoare de amenajat, retuşuri… dar ce-a fost greu a trecut…
Şi pentru că am promis, iată şi pozele. Hmmm… ce mândră sunt! Şi cât de lipsită de modestie am devenit brusc…