A.G. on ReverbNation
metropotam.ro
Căldura asta a reuşit să mă doboare şi pe mine!!! Dimineaţa mă scol mai devreme ca niciodată doar din dorinţa de a face un duş. Ziua sunt toropită de căldură, dar fac faţă cu brio la adevărate şocuri termice. Seara mă întreb dacă ar avea rost să investesc într-un aer condiţionat. Şi aşa îmi trece timpul… Şi aşa nu mai scriu nimic, nu mai citesc nimic… Acum mai e şi plecarea asta care îmi ţine mintea ocupată şi mă face să zâmbesc toată ziua 
. Câteodată mă întreb şi ce va fi după… Dar ce va fi după, contează prea puţin… Sper doar să nu plouă! Să nu plouă atunci… pe 29 şi 30 iunie!
Vroiam de ceva timp să scriu despre “baba” de la colţ. Nu, nu-i o bârfitoare spioană 
. E vânzătoare la un chioşc. Sau a fost vânzătoare la un chioşc… De fapt butic, ca magazinul respectiv avea şi aer condiţionat, şi POS, şi mai era şi deschis non-stop. Idealul de magazin care te scotea cam din orice încurcătură (cadouri de ultim moment, ţigări la miezul nopţii, gustări pentru birou, îngheţată, suc şi alte bunătăţi). Într-o dimineaţa, când mă îndreptam cu zâmbetul pe buze spre birou, zăresc mişcări de trupe în zonă. Primul gând… or fi spart magazinul. Poate chiar au atacat vânzătoarea… Când privesc cu atenţie, văd că mişcarea de trupe se propaga din chioşc în chioşc. Seara, la întoarcere, deja era pustiu, lumea recuperase ce se mai putea recupera şi, deja a doua zi au început demolarea. Acum un părculeţ e pe cale de a fi finalizat în locul de unde altădată îmi luam ţigări la 12 noaptea. Acum îmi iau ţigări de la benzinărie, chiar dacă nu am maşină… Îmi pare rău că acel magazin nu mai există. “Baba”, cum o poreclisem noi, ştia deja ce vrem să cumpărăm în momentul în care intram. Dacă dimineaţa mă lovea vreo poftă ciudată de ceva dulce, tot buticul acela era soluţia. Dacă înainte de ziua mea nu aveam timp să colind cofetăriile în căutarea prăjiturilor perfecte, tot “baba” era soluţia. Câteva pungi de fursecuri asortate, turte dulci trase în ciocolată, rezolvau imediat situaţia. Dacă rămâneam în pană de bani, era cam singurul magazin de pe lângă casă unde se putea plăti cu cardul… Şi acum… Acum am un părculeţ. Nu spun că nu arată bine, că nu a fost foarte bine gândit din punct de vedere estetic… Dar îmi lipseşte “baba” mea…
