Life is what happens to you while you’re busy making other plans

Aşa cum mă aşteptam, greul a început către sfârşit… Către sfârşit aşteptarea a devenit mai grea… La început poate mi-a fost uşor, pentru că mă confruntam cu noul, cu provocarea, cu necunoscutul. Când am început să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine, am constatat că nu mai pot sta mult departe de casă. Deja mă bucur că plec… E greu să te rupi de “rutina” ta zilnică, chiar dacă rutina mea zilnică nu era cu-adevărat o rutină… şi să ajungi într-o altă rutină… Rutină pe care o împarţi cu oameni necunoscuţi…

Am plecat. Acum vreau să mă întorc. Aş pleca acum dacă aş putea… Mi-e dor de Cip, de casa mea, de brunetele mele cu ochi albaştri , de aşternuturile mele, de prieteni, de maşina mea de spălat… Dar mai e puţin. Trebuie să mai rabd câteva zile…

Eu am ales asta… Dar parcă totul s-a întâmplat prea repede… Parcă nici nu am avut timp să iau o gură de aer şi să mă gândesc mai bine… Dar poate c-a fost mai bine aşa… Şi, în plus, nu mai e mult…

Unul din cele două posturi rămase în Draft… Nu ştiu exact când l-am scris, dar bănuiesc că a fost destul de aproape de data plecării mele din Szentgotthard… Probabil 28 – 29 martie… Încă mă întreb dacă e terminat sau nu… Încă încerc să găsesc o legătură între titlu şi post…