Un penultim post pentru Capsula Timpului… Cred…
Ultimul nu e sigur… Pentru că am o surpriză…
O să fie greu. Punct. Dar va trebui să strângem din dinţi, să tragem tare şi să construim o nouă Românie pentru noi şi pentru copiii noştri. România europeană…
Personal, nu ştiu / nu înţeleg extrem de bine sau de corect întreg procesul ce va urma. Şi aici aş da vina pe mass-media, care ia totul în glumă. Se scot în evidenţă miciile aberaţii (pentru că sunt şi aberaţii) în loc să explice şi să se prezinte în mod clar acest proces. Normal, m-aş fi putut informa pe net, aş fi putut suna la numărul acela ce apare în reclama cu aderarea… Dar n-am facut-o… Sunt puţin confuză, aş putea spune… Dar în nici un caz nu sunt speriată sau panicată şi nici nu plâng noaptea, gândindu-mă ce greu o să fie…
Aşa că, din ce-am auzit şi din ceea ce bănuiesc sau cred eu că o să se întâmple… iată ce m-ar bucura pe mine:
Dacă va fi în 5 ani, în 10 ani… în 20 de ani… Asta nu mai ştiu… La cât de bine ne-am mişcat până acum, aş paria pe vreo 10-15 ani…
Oricum, lista rămâne deschisă. Sunt sigură că nu am cuprins tot ceea ce s-ar putea scimba în bine după 1 ianuarie 2007 şi chiar vă rog s-o completaţi.
Ce ar putea fi rău? Asta chiar nu ştiu… Pentru că nu-s genul care să vadă jumătatea goală a paharului… Dacă se poate, să facă cineva o listă şi cu părţile rele ale aderării, să le punem în balanţă.
Dar ce mă supără cel mai tare…
Se vor scumpi ţigările… Şi nu ştiu dacă-s dispusă să renunţ la acest viciu…
Şi altceva, ce se aude pe la TV… dar nu ştiu dacă-i adevărat sau nu… Nu se va mai fuma în baruri / cluburi?!? Păi cum ar arăta o Lăptărie aerisită şi fără fum de ţigară???
Recunosc, Sorin mi-a dat ideea acestui post. A scris două comentarii la postul “A doua încercare / însemnare” şi m-a făcut să mă întreb: ori nu înţeleg eu mare lucru din aderarea asta, ori mă comport ca de obicei şi văd totul în roz (ceva mai pal de data asta…, dar oricum în casă trebuie să existe cineva care să vadă părţile bune…)
. N-am găsit încă varianta corectă de răspuns la această întrebare, aşa că vă invit să faceţi liste, să o completaţi pe a mea, să o disecaţi… Eu voi privi şi analiza…
Sper să nu mă sperii prea tare şi să dau bir cu fugiţii prin ţări străine…
Se pare că am fost extrem de cuminte anul ăsta din moment ce am primit o mulţime de cadouri, care de care mai frumoase, mai utile şi mai dulci…
Laptop-ul ăla nu a venit încă… Dar atâta timp cât eu am concediu şi alţii nu…
mă descurc…
Am o surpriză… dar momentan nu spun nimic… Şi tocmai pentru că această surpriză mă va ţine cam ocupată, s-ar putea să lipsesc ceva timp…
Aş avea nevoie de ajutorul cuiva pentru a afla cum aş putea proteja un anumit post de “furt” de orice fel. Nu e vorba de poze ci de un text, un text extrem de preţios pe care vreau să-l public aici, pe blog, şi de care nu aş vrea să profite nimeni, fără să-mi ceară aprobarea… Nu am devenit nici paranoică, nici îngâmfată… O să vedeţi despre ce e vorba şi, probabil, o să-mi daţi dreptate…
E, dar numele acestui post este “Bucurii”… Păi m-am bucurat de cadourile primite, alţii s-au bucurat de cadourile primite de la mine…
Mi-ar place să fie Crăciun, hai, nu în fiecare zi, dar măcar în fiecare săptămână…
M-am bucurat că am fost acasă, că părinţii mei sunt sănătoşi, că finuţa noastră a stat călare pe mine toată seara, făcându-mi o listă imensă de cadouri pe care ar vrea să le primească (inele, cercei şi brăţări, în special…).
Iar în rarele incursiuni pe internet am găsit o mulţime de lucruri interesante… unele m-au bucurat, altele m-au întristat…
Am găsit un protest, dar, se pare, cam târziu??? Aş fi vrut să particip şi eu, dar goana după cadouri şi agitaţia de Crăciun… Dar m-am gândit la altceva… Cum se încălzeşte vremea, aş vrea să-mi fac un tricou cu textul acestui protest… Aş fi curioasă să văd câţi din oamenii din jur vor pleca ochii, câţi vor îndrăzni să mă privească în ochi, câţi vor întreba ceva… Protestez şi eu, pentru că lumea se pare că a început să uite de ceea ce a fost în decembrie 1989. Pentru că acum toţi sunt ocupaţi să dea din coadă şi să facă sluj pentru că intrăm în UE, uitând de faptul că, dacă în 1989 nu se întâmpla ceea ce s-a întâmplat, poate nu intram în UE nici în 2100… PROTESTEZ!!!
Am găsit, prin intermediul unui blog românesc, dar nu mai ştiu care…
, topul celor mai proşti 50 de artişti din istoria muzicii… Stupid… “Blender.com – The ultimate guide to music and more” Hai nu zău… Locul 50 – Iron Butterfly. Locul 44 – Manowar – “None more metal. None more gay An American answer to Judas Priest and Iron Maiden, Rochester, New York’s Manowar embody every conceivable heavy-metal cliché: Bodybuilders all, the four wear leather and animal pelts onstage; singer Eric Adams shrieks only of death, warfare and the glory of metal; Joey DeMaio performs solo bass renditions of “The Flight of the Bumblebee.” They’re quite possibly the most ludicrous people in rock & roll history. Appalling fact In 1993, Russian youth voted Manowar above the Beatles and Michael Jackson as the act they would most like to see perform live. Worst CD Sign of the Hammer (EMI, 1985) “. Locul 41 – Whitesnake. Locul 37 – DOORS (Whhhaaaattttt???) – “He was the Lizard King. No, really… While in college, many young men still choose to immerse themselves in such ill-advised subjects as Nietzsche, black magic and Native American folklore. Most get over it; Jim Morrison, unfortunately, inflicted his terminally adolescent views on the wider world. The consequences included overblown screeds of nonsense such as “The End” and “The Crystal Ship” plus, effectively, the invention of goth. Then he got fat and died. Appalling fact Morrison is widely believed to have suffered his fatal heart attack while masturbating in the bathtub. Worst CD The Soft Parade (Elektra, 1969)“. Locul 14 – Yngwie Malmsteen. Locul 13 – Mick Jagger (Whhhaaaattttt???). Locul 6 – Kansas. Locul 2 – Emerson, Lake & Palmer. Nu ştiu pe ce criterii a fost făcut topul lor, dar… ca să o spun pe limba lor… It sucks… Mai apar în top Bob Geldof, Pat Bone, Michael Bolton, Celine Dion… Eu m-am revoltat pentru unele din trupele mele preferate… Să mă bucur pentru că Motorhead nu-i în top??? Cred oricum că acest top ar trebui să primească un mare IGNORE…
M-am bucurat enorm să descopăr că, incredibil sau nu, mai există oameni (sau îngeri???) lângă noi. “Spitalul de urgenţă” – partea I şi partea a II-a.
Şi nu în ultimul rând, mă bucur pentru revenirea în blogosferă a lui Nero.
Whooooaaa!
I feel good
I knew that I would, now
I feel good
I knew that I would, now
So good
So good
I got you
Whoooa! I feel nice
Like sugar and spice
I feel nice
Like sugar and spice
So nice
So nice
I got you
When I hold you
In my arms
I know that I
Can’t do no wrong
And when I hold you
In my arms
My love won’t
Do you no harm
And I feel nice
Like sugar and spice
I feel nice
Like sugar and spice
So nice
So nice
I got you
When I hold you
In my arms
I know that I can’t
Do no wrong
And when I hold you
In my arms
My love can’t
Do me no harm
And I feel nice
Like sugar and spice
I feel nice
Like sugar and spice
So nice
So nice
Well, I got you
Whoa!
I feel good
I knew that I would, now
I feel good
I knew that I would
So good
So good
Cause I got you
So good
So good
Cause I got you
So good
So good,
Cause I got you
Dacă aţi fost buni, dacă mai credeţi în Moş Crăciun, dacă l-aţi aşteptat cu nerăbdarea, mirarea şi cuminţenia unui copil atunci am şi eu o mică surpriză pentru voi aici.
CRĂCIUN FERICIT!!!

Săptămâna trecută, după cum ştiţi, am făcut o mică excursie la munte. Nu m-am ales cu şorici…
dar am făcut câteva poze, frumoase, spun eu. Dar să nu mă laud singură, aştept laudele de la voi…
Nu sunt o pasionată a muntelui, cu toate că tatăl meu probabil a încercat să-mi insufle pasiunea lui în copilărie dar… nu a prins. Când eram mică, deseori porneam cu tatăl meu la drum, către Predeal, Buşteni, Azuga sau Sinaia. Oricum, locuind în Ploieşti, era floare la ureche… El schia, eu rămâneam la baza pârtiei, de multe ori bând ceai sau mâncând o ciorbă de burtă adevărată (asta a prins…
).
Nu am fost niciodată interesată să învăţ să schiez, iarna nu-mi place decât între 23 decembrie şi 4 ianuarie… Nu m-au atras nici drumeţiile cu rucsacul în spate, hai-hui pe munte…
Dar acum s-a întâmplat ceva… A fost ameţitor să stau în vârful Cetăţii Râşnovului şi să văd de sus oraşul ce se întindea la picioarele mele. M-am minunat 2 zile de liniile drepte trase de locuitorii din Moeciu cu gardurile lor cocoţate chiar şi pe cele mai abrupte dealuri. Şi m-am bucurat să păşesc prin istorie în scurta vizită la Castelul Bran… Visez să ajung într-o zi lângă Crucea de pe Caraiman… Să văd, să respir, să aud de-acolo, de sus… Ciudat, un astfel de vis ar fi trebuit să-l am în copilărie…
Dar nu, în copilărie obişnuiam să o privesc de jos, de la poalele muntelui, să mă întreb ce caută acolo şi nici prin gând nu-mi trecea să-mi supun corpul la efortul chinuitor de a ajunge până acolo. Cine ştie, poate peste 5 ani când se va deschide Capsula am să vă trimit o poză cu mine lângă Cruce…
Şi mai sper ca, peste 5 ani, tot când se va redeschide Capsula să refac drumul acestei excursii şi să fotografiez din nou aceleaşi locuri… Sper din toată inima să rămână neschimbate şi neatinse de trecerea timpului şi de intrarea în Europa. Şi poate data viitoare reuşesc să mănânc şi eu un bulz adevărat, şi nu unul european, cu caşcaval…
Toate imaginile le găsiţi aici. Şi, în mod cu totul şi cu totul excepţional, am aici o surpriză pentru pofticioşi!
Nu mă mai pot abţine…
Cum mai ajunge lumea pe pagina mea…
Zilele trecute cineva căuta imagini în limba engleză…