Din blog în blog…

Azi am avut ceva timp liber… De fapt am fost liberă, dar spre seară tot la birou am ajuns… Blogurile pe care le citesc îmi mănâncă din ce în ce mai mult timp… Dar astăzi, cel puţin, am descoperit cu bucurie că, pe undeva, suntem pe aceeaşi lungime de undă… Am văzut şi eu emisiunea “Cultura Libre“, în reluare, astăzi… Mă uitam la cei trei distinşi domni invitaţi… Ceea ce comentau ei acolo trecea pe lângă urechile mele ca vântul… Din când în când, un cuvânt îmi zgâria creierul… Blogger, blogger, blogger, blogger… S-au trezit toţi acum să analizeze blogurile româneşti… Să le întoarcă pe toate feţele… Dacă-s OK sau nu, credibile sau nu, bine scrise sau nu… Acum 2 luni de zile colegele de birou nu ştiau ce-i ăla blog… Acum… “a… ăia cu care se ceartă Mircea Badea!”. Foarte tare, frate! Oricum, emisiunea a fost aiurea… În primul rând pentru că invitaţii nu mi s-au părut a fi deloc reprezentativi pentru blogosfera românească. În al doilea rând pentru că, se pare, în concepţia unora, ideea de blog se opreşte la ceva gen… agenţie de presă şi exclude orice alt tip de blog. În al treilea rând… dacă tot s-au luat blogurile la puricat, de ce nu s-a comentat şi asta. Dar ce mai contează acum?

Am mai aflat astăzi că Mircea Badea fură poze de pe blog. OK, asta înseamnă că trebuie să luăm măsuri… Trebuie să cercetez problema şi să găsesc un progrămel care să-mi personalizeze automat fotografiile descărcate… Ar trebui să existe aşa ceva, nu?

Dau peste un proiect interesant… Acum observ că e o propunere veche. Mă gândeam eu… Am ajuns acolo de aici, trecând şi pe la Cristealizări. Sunt curioasă ce formă finală va avea proiectul. Într-un loc se vorbeşte despre ceea ce e posibil să dispară după 1 ianuarie 2007, în celălalt loc despre aşteptările ce le avem după 1 ianuarie 2007.

Legat de proiect şi de anunţul de mai jos… şi de un post al lui Eduard… Mă întrebam zilele trecute dacă peste 100 de ani blogul meu va mai exista undeva… Dacă-mi iau domeniu (mă gândeam de fapt la găzduire… of, ce târziu e… ) şi nu-l mai plătesc, automat va fi şters… Dacă rămân la WordPress şi mă lipsesc de micile delicii ale CSS-ului, ale plugin-urilor şi ale miilor de teme… cât timp îmi va ţine WordPress-ul blogul dacă nu se mai mişcă nimic pe pagină? Oare vom ajunge să ne lăsăm blogurile moştenire? (şi aici nu vorbesc neapărat de cele care câştigă bani – probabil acelea vor deveni mici afaceri de familie… ). Dar dacă dă WordPress-ul faliment sau dispare pur şi simplu? Of, câte întrebări… şi câte griji îmi fac eu la 2 noaptea… Totuşi, am să pun o întrebare la WordPress… Probabil vor crede că sunt nebună, dar nu, aşa sunt eu…

Şi, într-un final, aflu că bloggerii se înmulţesc… Să zic sau să nu zic… la cât mai mulţi?

Happy Thanksgiving Day…

Azi se sărbătoreşte Thanksgiving Day… în SUA… Conform unei teorii… astăzi ar fi trebuit să pregătesc un curcan ca la carte, cu sirop de arţar şi toate cele… Adică… să sărbătoresc… De ce? Ca să am libertatea de a sărbători şi Valentine’s Day pe 14 februarie… Aşa mi-a spus el când am încercat prima oară să îi insuflu spiritul de Valentine’s Day. Privind-o ca pe o sărbătoare împrumutată, ca pe o oportunitate de a se mai însufleţi puţin comerţul înainte de clasicele 1 şi 8 martie, a fost puţin reticent şi m-a întrebat “Dar Thanksgiving Day când îl sărbătorim?”. Am râs, înţelegându-i reacţia… Şi aşa mă trezesc de fiecare Valentine’s Day făcând glume şi promisiuni de sărbătorire a Thanksgiving Day . E, de data asta, va avea o surpriză! Chiar dacă curcanul nu sfârâie în cuptor, masa nu e pusă, rudele nu-s aici şi paradă ca la Macy nu cred că vom vedea vreodată în Bucureşti, iar de mulţumit nu am de gând încă să mulţumesc cuiva în mod public, uite, dragul meu, că pe blog am sărbătorit Thanksgiving Day. Aşa că… ce cadou îmi iei de Valentine’s Day? Ooops, de Halloween am uitat!

Acum, serios, e o sărbătoare interesantă… De ce nu am avea şi noi o zi în care să mulţumim cuiva… pentru că ne-a ajutat cândva, pentru că a fost lângă noi când am avut nevoie, pentru că ne-a spus o vorbă bună, pentru că ne-a alinat durerea, pentru că ne-a iubit, pentru că ne-a găsit, pentru că ne-a acceptat?

Robert ALTMAN (20.02.1925 – 20.11.2006)

Rest in peace, Mr. Altman!

40 Things That Only Happen In Movies – Nostalgia Central

1. It is always possible to find a parking spot directly outside or opposite the building you are visiting.
2. When paying for a taxi, don’t look at your wallet as you take out a note. Just grab one out at random and hand it over. It will always be the exact fare.
3. Television news bulletins usually contain a story that affects you personally at the precise moment it’s aired.
4. Creepy music (or satanic chanting) coming from a graveyard should always be closely investigated.
5. Any lock can be picked with a credit card or paperclip in seconds. UNLESS it’s the door to a burning building with a child inside.
6. If you decide to start dancing in the street, everyone you bump into will know all the steps

… continuarea… aici.

40 Things That Only Happen In Movies – Nostalgia Central

Şase, vine mama!!!

Vine mama! Am la dispoziţie o zi… să pun totul în ordine… Şi nu cred că o să meargă cu o curăţenie… de suprafaţa… sau mai superficială, să zicem… Trebuie să şterg praful şi în cele mai ascunse colţuri (pentru că sigur va observa), trebuie să găsesc un loc pentru toate cărţile din colecţia Cotidianul, cineva trebuie să dea cu aspiratorul, trebuie să spăl câinii şi să-i perii… Ar trebui să arunc cuvertura pe care tot câinii au rupt-o (of, dacă ştiam eu cu ce mă procopsesc… ) şi, eventual, să colorez cu markerul braţele canapelei… pe care tot câinii le-au ros… normal… Trebuie să spăl toate rufele, să schimb aşternuturile, să-mi parfumez casa, să mă pregătesc să fumez cât mai puţin posibil, să încerc o reeducare rapidă a câinilor (ceea ce nu cred că va fi posibil, dar am să încerc, măcar o noapte, să le conving să nu se mai cuibărească lângă mine în pat… ).

Noroc că am spălat săptămâna trecută perdele şi am mai făcut aşa… câte un pic de ordine pe ici pe colo… Oricum trebuie să-mi fac atrenamentul pentru curăţenia de Crăciun, nu?

Deja am obosit doar gândindu-mă la câte aş avea de făcut mâine… E… până la urmă fac şi eu ce pot şi gata… Important e să fie ordine ca să-i ia ochii şi să nu mai vadă fiecare păr de câine căzut…

E, dar oricum niciodată nu va fi… curat enough pentru o mamă care-şi vizitează fiica… Şi dacă mă gândesc mai bine, poate va fi fermecată de concertul cu AG de la Sala Radio şi probabil va uita să-mi facă observaţie… dacă va avea de ce… În fond, pentru concert vine, nu să facă inspecţie… Oooo… ce fac cu mulţimea de cosmetice de pe maşina de spălat??? Înnebunesc! Am fugit! Mă apuc de curăţenie de acum!

I’m so very… blue!

Luna asta sunt “onorată” cu nici mai mult nici mai puţin de 3 concerte… Cu A. G. Weinberger…

1. 19 Noiembrie – Sala Radio: A. G. Weinberger & BigBand-ul Radiodifuziunii Române
2. 21 Noiembrie – Club A: A. G. Weinberger Band
3. 24 Noiembrie – Laptaria Enache: A. G. Weinberger Band

Aşa că mi-am şters camera foto de praf, mi-am pus acumulatorii la încărcat, am întrebat în stânga şi-n dreapta de o cameră video … şi, normal, mi-am cumpărat bilete… Well… nu pentru toate trei (urmează…) ci pentru cel care mă bucură cel mai mult… Concertul din Lăptărie…

Aştept cu interes şi curiozitate concertul de duminică, 19 noiembrie 2006. Pe cel din noiembrie 1997 l-am ratat… Oricum sunt încântată pentru că voi împărţi şi cu mama mea bucuria şi emoţia acestui concert. Poate că a venit vremea să mai dau şi eu câte ceva înapoi…

Aşa că până la sfârşitul lui noiembrie mi-am asigurat porţia de muzică bună…

---

În altă ordine de idei, în weekend am fost acasă… Acasă… la mama şi la tata… Acasă, la Ploieşti M-am simţit excelent… Ce bine e să ştii că are cineva grijă de tine, că te întreabă dacă ai mâncat, că te bate la cap să nu-ţi aprinzi ţigara cum te dai jos din pat, că te întreabă la ce oră te-ntorci… Indiferent câţi ani ai! M-am încărcat cu energie pozitivă şi am constatat că vecinii mei din Bucureşti sunt cei mai tari… (am avut o mică petrecere în bloc, acasă la Ploieşti… Muzică toată noaptea, dans în forţă, de vibra tavanul… Parcă aici, în Bucureşti, nu mi-a atras atenţia aşa ceva…).

Fratele meu m-a dus într-un băruleţ drăguţ… Într-o “kârciumă cu jazz”, pe nume “Hailaif” . Mi-a plăcut şi m-a surprins… M-am bucurat că am găsit un astfel de refugiu în micul meu oraş natal. Mi-a plăcut şi ceaiul, servit ca la carte (nu ştiu numele ceaiului… foarte complicat… reţin numai că avea caramel şi nuci de cola… ) şi minunatul capuccino cu rom… De revenit!

Just for fun… part II

Cinci lucruri care îţi necesită atenţia se petrec în acelaşi timp în apartamentul / casa ta:
1. sună telefonul
2. plânge copilul
3. cineva bate la uşă
4. îţi întinzi rufele afară şi începe să plouă
5. nu ai închis robinetul şi apa începe sa dea pe dinafară

În ce ordine rezolvi problemele? Notează pe o hârtie ordinea (sau la comentarii ) şi verifică cum ai luat deciziile.
Răspunsurile… sâmbătă seară…

Later edit – 18 noiembrie 2006, 23:59

Fiecare punct reprezintă un lucru din viaţa ta.
1. telefon = muncă
2. copil = familie
3. uşă = prieteni
4. spălarea rufelor = bani
5. apă = sex

Şi, ca să fiu… “politically correct”, răspunsurile mele au fost 5, 3, 1, 2, 4… Nu ştiu dacă să râd sau să plâng…